De pe la Berlin, cu TiPtiL

Luni seară, pe la 6, am aterizat în Bucureşti, cu 5 minute înaintea unei mici furtuni ce s-a abătut peste Otopeni, dar care, privită de la sol, cu sentimentul acut al sacilor urcaţi în căruţă, nu mă mai impresiona deloc. Recunosc faptul de a nu mă simţi confortabil la înălţime, dar lucrez intens, dacă nu la înlăturarea completă a temerilor, măcar la diminuarea acestora, până la crearea unei minime senzaţii de relaxare.
Weekend-ul petrecut la Berlin a fost deosebit şi reconfortant. S-au consemnat nişte premiere. A fost prima ieşire din ţară a trupei TiPtiL, dar şi a fiecăruia dintre cei cinci membri, în calitate de muzician. Cu excepţia Adinei, toţi eram pentru prima dată la Berlin, iar eu pentru prima dată în Germania.
Dar s-o iau cu începutul. După aterizarea de la Berlin, am fost preluaţi cu duba domnului Cristian şi duşi direct în Bernauer Strasse 45 / 46, la hotelul nostru, unde ne-am simţit minunat şi unde am aflat ca 2 stele în Germania pot fi mult mai valoroase ca 4 stele prin România. Ne-am cazat şi am ieşit pe străzi. Era ora 00:30 (ora locală) şi petrecerile păreau să înceapă.

Berlinul este unul dintre cele mai animate oraşe pe timp de noapte. Cluburi, metrou, magazine de cartier deschise, cu oameni stând pe stradă, unii intrând, alţii ieşind, ducând cu ei câte o bere. Muzica, kebab-erii la fiecare colţ, aproape. Era, totuşi, o forfotă plăcută, reconfortantă, imagine a unei normalităţi intangibile pentru alte meleaguri. Şi aici nu ma refer în special la România.
Seara s-a încheiat pe o lumină orbitoare a unui soare răsărit prematur, care ne-a amintit (destul de violent, pentru un fotofob ca mine) pe ce paralelă eram. Am tras draperiile ermetic şi am dormit până la prânz.
A doua zi, trezindu-mă la ora 13:00, bineînţeles că eram singur în hotel. Toţi fugiseră să vadă oraşul, fiecare în stilul personal: unii la shoping (au luat magneţi de frigider cu 5 euro bucata ... no comment), alţii la monumente şi mărturii istorice, fetele şi-au închiriat biciclete şi nu le-am mai văzut la faţă până a doua zi (cum au văzut Berlinul, urmează să vă povestească chiar ele).
Am plecat cu metroul până la Alexanderplatz unde mi-am cam sucit gâtul uitându-mă la clădiri, la turn şi după ceva bun de mâncare, ceva care să nu fie un cârnat într-o chiflă. Până la urma am fost învins de toate, sfârşind prin a mă şterge la gură de muştar şi a bea o cafea acceptabilă, dar care a venit teribil de greu până la masa mea. Oamenii aştia se mişcă teribil de încet!
Acest lucru l-am observat la ora 16:00, când trebuia să înceapă soundcheck-ul pentru trupele din prima zi (Butterflies in My Stomach şi Kumm), dar scena nu era cablată, deşi un cetăţean se tot "agita" plimbând nişte cabluri. Pentru prima dată m-am simţit ca acasă.
Concertul din prima seara a avut loc în Roten Salon der Volksbühne, un loc mic şi cochet, cu parchet pe jos (singurul care nu era roşu), cu canapele pe margini, un loc stilat despre care am aflat că este orientat muzical către indie-rock şi pe scena căruia au evoulat chiar şi The Killers. Lume multă, pregătită, cu chef de dans.
Trupele invitate au reuşit să-şi facă treaba, în ciuda limitării sunetului la 110 db (asta era regula locului).
Seara s-a încheiat tot dimineaţa prin diverse bodegi obscure, dar extrem de simpatice.
Berlinul nu este Germania. Berlinul este un oraş cosmopolit, inundat de artă şi, bineînţeles de artiştii care o fac. Totul este mai relaxat, mai puţin strict, mai boem.
A treia zi, duminică am început-o într-un târg de vechituri, lucruri făcute handmade şi diverse năstruşnicii. Se întindea pe o suprafaţă mai mare decât timpul şi răbdarea pe care m-am hotărât să i le aloc pentru a-l parcurge. În repetate rânduri m-am pierdut de colegi şi ne-am regăsit. Am văzut o infinitate de lucruri pe care mi le-aş fi cumpărat, în primul rând tricouri. Era acolo o terasa parcă ruptă din Vama Veche. Parcă asteptai să apara Şoni cu ceaunul de gulaş. Am baut o bere şi am pornit spre soundcheck.
Era ultima zi de concerte, ziua cea mare pentru TiPtiL.
Concertul a avut loc în salonul simetric şi numit Grünen Salon der Volksbühne şi, desigur, colorat în verde. Ora de începere a fost 19:00 şi, în consecinţă, public mai puţin numeros ca în prima seară, dar la fel de bun. Sunetul a fost aproape perfect, deci erau îndeplinite toate condiţiile ca showul TiPtiL să fie perfect.
Playlist-ul scris de Raluca pe cea mai mică bucată de hârtie din istoria playlist-urilor, a fost:

1. Incredible
2. Cade luna
3. Imaginea ta
4. Safe From Harm
5. Express Yourself
6. Spune-mi
7. Cu capu-n nori
8. Hai
9. Good or Stupid
10. Ideea
11. Confidentity

A fost excelent şi ne-am simţit excelent pe scenă, dar şi în public, pentru că am rămas la dans la concertul celor de la Blazzaj.
Dar şi în general ne-am simţit excelent, pentru că şi cei de la ICR au avut grijă de noi şi nu ne-au lăsat de izbelişte, iar Radu a fost un ghid excelent şi de acum ne este un prieten bun. Mulţumim Radu, multumim Tudor şi tuturor A-urilor de la ICR: Angela, Alexandrina, Andreea, Alexandra .... (va dati seama prin ce am trecut?:)
TiPtiL goes international and we're very happy for that!